Copiii… la vârsta lui “DE CE?”

Copilul începe să pună tot soiul de întrebări, care mai de care mai ciudate. Uneori nici chiar tu ca părinte nu puteai să te gândeşti la asemenea întrebări. Brusc, copilul tău descoperă o mulţime de lucruri asupra cărora ar vrea să se lămurească. Dincolo de jena de a răspunde la anumite întrebări, aceasta este vîrsta la care se consolidează relaţia dintre părinte şi copil.

De la naştere copilul începe a se adapta la lumea din jurul lui. Capătă şi îşi dezvoltă gândirea simbolică şi începe să devină familiar cu o mulţime de procese, cum ar fi cele de abstractizare, generalizare, reprezentare, asemănare, deosebire. Aceasta este momentul în care el începe să pună întrebări. El vrea să se lămurească, să înţeleagă anumite fenomene.

De aceea este esenţial să îi vorbiţi copilului pe înţeles, expunându-i clar aşa cum cum stau lucrurile în fapt. Să nu vă mire dacă îi veţi spune că fulgerele se formează la ciocnirea a doi nori şi el să vă ăntrebe de ce când ciocneşte vata nu ies scântei.

Este foarte important să satisfacem nevoia de cunoaştere a copilului nostru, indiferent despre ce este vorba. Dacă nu va afla aceste răspunsuri sau îi vei spune că nu este “de nasul lui”, atunci fie îşi va auto-îngrădi dorinţa de cunoaştere, fie se va îndrepta spre alte persoane şi atunci încrederea lui în noi se va diminua.

Evident că nu va pune întrebări savante, dar şi dacă este curios în legătură cu un lucru pe care nu îi cunoşti, atunci spune-i sincer că nu ştii, dar dacă afli îi spui. Ah, şi nu uita! Copiii ţin minte că le-ai făcut o promisiune!