Rolul bunicilor

Să vorbeşti doar despre părinţi, fraţii sau surorile în viaţa copilului, ar însemna să ştirbim rolul bunicilor. Este bine pentru copil să ştie că, în afara părinţilor, mai există un alt cerc „de încredere” din care face parte, cerc pe care e bine să îl cunoască deoarece acesta repezintă un sprijin afectiv real.

Deşi bona sau educatoarea sunt la fel de interesate de educaţia copilului, acestea îl vor părăsi atunci când copilul va merge la şcoală, legătura afectivă stabilită se va pierde, iar aceasta îi poate da copilului un sentiment neplăcut. Nu e niciodată confortabil să pierzi o legătura cu cineva.

De aceea continuitatea afectivă este esenţială, iar în această privinţă bunicii au cel mai important rol. Ei oferă o dragoste „gratuită” şi „durabilă”. Copiii sunt de foarte devreme sensibili la acest subiect, cu mult înainte ca ei să poată efectiv să-l înţeleagă. Cu mai mult timp liber la discreţie şi adesea mai disponibili, ei sunt capabili să privească mai detaşat problemele ce se pot ivi.

Bunicii sunt m[rturia faptului că bebeluşul se află la încrucişarea a două descendenşe, a două istorii, a două modalităţi de privi lumea. Copilul nu mai este doar fiul sau fiica unuia din copii, ci poartă moştenirea genetic a întregii familii. Acestă realitate îl va introduce pe copil într-un univers simbolic aparte, în care timpul are o altă curgere.

Bunicii au fost martorii unor vremuri când parinţii copilului nu se cunoşteau, când aceştia aveau aceeaşi vârsta cu a nepoţilor şi făceau o mulţime de nebunii. Bunicii recunosc în nepoteii lor gesturile şi atitudinile propriilor lor copii, fapt care îi face să îi privească pe micuţi cu mai multă dragoste şi nostalgie. Unde mai pui şi faptul că un copil va aduce cu siguranţă mai multă culoare în viaţa bunicilor. Deci câştigul este de ambele părţi.

Adesea fiind la pensie, bunicii au mai mult timp pentru jocuri de-a ghiciu, de-a călătoria, mai multă răbdare pentru sfaturi şi poveţe, pentru cântece de leagăn, pentru compoturi făcute în casă şi plimbări prin parc sau vizite. Trebuie să recunoaştem faptul că îngrijirea unui copil este un full time job, iar bunicii au adesea timpul pentru a îndeplini acest job. Unde mai punem la socoteală şi faptul că bunicii îi vor creşte pe cei mici cu mâncare pregătită acasă, fără piure la borcan cumpărat din supermarket, cu fructe şi ciocolată de casă, fara prajituri din cofetarie făcute cu prafuri si fără hamburger! O bunică va şti întotdeauna ce va mânca cu plăcere nepoţelul lui, pentru că are mari şanse să aibă aceleaşi preferinţe ca propriul copil când era mic.

De aceea este esenţial ca cei mici să nu fie privaţi de bunicii lor. Dimpotrivă, faceţi tot ce puteţi să îi aduceţi împreună, faceti tot ce puteti ca sa-i lăsaţi împreună, fără să vă amestecaţi între ei. De obicei ei construiec un univers al lor, nişte semen, nişte convenţii pe care e inutil să încercaţi a le înţelege. Sunt doar ale lor. Mai mult, bunicii întotdeauna vor ţine cont şi de ideile dumneavoastră în ceea ce priveşte educaţia copilului şi astfel totul va decurge bine.